Mamici

Cum percep copiii un divorț în funcție de vârstă

Cum percep copiii un divorț în funcție de vârstă


Cum percep copiii un divorț este genul acela de problemă care începe să te preocupe, de regulă, după ce te-au procupat și afectat multe altele înainte. Cum percep copiii un divorț este, de cele mai multe ori, preocuparea care vine ca picătura ce umple un pahar care este deja plin și îndesat… cu vârf, cum ar veni.

Cum percep copiii un divort – experiența mea

Am scris mai sus că aceasta este o preocupare ce vine mult mai târziu după ce lucrurile nu mai merg pe niciun plan și nici nu mai ai de ales. Sau, cel puțin, eu n-am avut de ales. Am fost nevoită să administrez toată această situație întunecată. Aș putea, după 7 ani de separare, să spun ce am învățat eu din asta și, cel mai important, ce am învățat de la copilul meu despre asta.

M-am separat de fostul meu soț când copilul avea doi ani și am divorțat, oficial, cu acte în regulă, când copilul avea 5. Avem custodie comună, dar copilul a stat foarte rar la tatăl lui. Au fost perioade în care mergea de două ori pe lună, în weekenduri, la fel cum au fost și perioade în care mergea weekend de weekend. La fel de bine, a avut chiar și o perioadă bună în care nu a mai vrut să meargă deloc la tati.

O experiență traumatizantă

Pentru amândoi. Amândoi am simțit această separare ca o fractură a lumii. Pur și simplu, ni se fracturase realitatea amândurora. Nu mai eram nici în aceeași casă, nici în aceeași formulă și nimic, nimic nu mai era ca înainte. Copilul era prea mic ca să înțeleagă exact cum stau lucrurile.

Ce spun studiile

Așa cum spune și Penelope Leach în cartea ei (”Când părinții se despart”), când copilul este prea mic nu poate înțelege că divorțul înseamnă despărțire permanentă și orice i-ai spune trebuie să îi repeți iar și iar situația.

”Copiii mai mari, care înțeleg de obicei că despărțirea este planificată sau permanentă, urăsc acest proces cu amărăciune. Este evident că oricât ar fi de defectuoasă relația dintre părinții lui, aproape toți copiii și-ar dori să continue. Mulți visează la o reconciliere și fac eforturi în această direcție.

Singurele excepții notate de cercetători sunt cazurile în care copiii sunt abuzați de părintele care pleacă. Numai atunci se simt usurați să-l vadă plecând”, spune Penelope Leach în cartea ei.

Copiii tind să se învinovățească pentru despărțirea părinților

Atunci când sunt prea mici pentru a înțelege exact care sunt mecanismele din spatele acestei schimbări traumatizante, copiii au tendința să creadă că din cauza lor s-a întâmplat totul.

”Este foarte greu pentru un copil, a cărui viață se învârte în jurul relației sale cu voi, să înțeleagă că reciproca nu este valabilă pentru voi, părinții: că părinții săi au părți din viață care sunt complet separate de ei”, mai spune Penelope Leach în cartea ”Când părinții se despart”.

Copilul mic care trece prin separarea părinților și este copleșit de asemenea vinovăție, va fi predispus, de asemenea, la anxietate de separare sau, pe de altă partă, să se simtă atât de rău și de neiubit încât să ajungă să fie convins că părinții nu îl pot iubi și îl vor abandona.

Pe copiii mai mari despărțirea părinților îi înfurie și, orice explicații li s-ar oferi, ei vor simți că părintele de același sex (cu care copiii tind să se identifice) nu a făcut suficient de mult.

Copiii tind să se simtă izolați de către părinții care se despart

După separare, mulți părinți sunt copleșiți de propriile sentimente, încât nu se mai pot implica în viața de zi cu zi a copilului și nu pot accepta realitatea acestui adevărat doliu pe care copilul în poartă în suflet pentru părintele absent. Copiii se simt lăsați de izbeliște.

Copiii își fac griji pentru părintele absent

Copiii mici, în special, nu pot înțelege faptul că unul din părinți nu mai este prezent în viața lui de zi cu zi. Copilul ajunge să fie îngrijorat și să-și pună întrebări despre părintele absent: unde doarme? ce mănâncă? Ideal ar fi ca părintele care e lângă el să îl asigure că celălalt are tot ce îi trebuie, iar copilul să meargă să vadă, cu prima ocazie, și condițiile de trai ale celuilalt părinte.

Este un adevărat chin să-și împartă loialitatea

Copiii care suferă cel mai mult la acest capitol sunt cei pe care părinții îi forțează să ia partea unuia dintre ei. ”Foarte puțini părinți încearcă fățis să-ți întoarcă copilul împotriva fostului partener de viață. Mult mai mulți insinuează că orice comunicare a copilului cu părintele absent semnifică o lipsă de loialitate”, mai spune Penelope Leach.

Pentru mai multe sfaturi și soluții, îți recomandăm și cartea ”Când părinții se despart. Cum să ne ajutăm copiii să treacă prin procesul de separare”, de Penelope Leach. Aceasta este disponibilă AICI.

 





Source link

Related Posts

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *